ORIGINEA SI ISTORICUL OSTEOPATIEI

1.Terapiile manuale înainte de osteopatie: de la Egiptul vechi la Ludovic al-XV-lea

- Primul document care se pàstreazà referitor la practicile manuale este  o frescà din mormântul faraonului Ramses II care prezintà o mobilizare a cotului.                
- Hippocrate din Cos descrie câteva manipulàri în tratatul sàu.
- Gallien, la Roma, practica anumite tehnici manuale.
- In anul 1000, Avicene vorbea de sciaticà.
- Evul Mediu reia cunoasterea medicalà greacà care a supravietuit datorità învàtatilor arabi.
- Conciliul de la Latran din 1215 le interzice preotilor chirurgia si metodele manuale, rezervandu-le laicilor.
- Din Evul Mediu la Renastere: tratamentul membrelor si al coloanei vertrebrale devine timp de patru secole domeniul exclusiv al bàrbierilor-chirurgi.
- Ludovic al XV-lea reabiliteazà chirurgia, în timp ce medicina manualà devalorizatà devine apanajul "tràgàtorilor de oase"  care vor transmite din generatie în generatie cunoasterea lor.
- In secolul al-XIX-lea  Anglia este dominatà de "Bonesetters".
- Nasterea osteopatiei (A. T. Still) si a chiropraxiei (PALMER).

2. Nasterea osteopatiei : Andrew Taylor Still (1828 - 1917)

1828 - 1892 : un concept medical novator
Still postuleazà interrelatia dintre sistemul musculo-scheletic si celelalte sisteme ale corpului pe de o parte, dintre mobilitate si echilibrul functional al corpului în ansamblul sàu  si starea de sànàtate pe de altà parte.  Bolile apar asadar ca urmare a unor perturbàri ale acestui echilibru de interrelatii între diferite sisteme aflate în continuà micromiscare.

1874 : Intemeierea oficialà a osteopatiei în Statele Unite de càtre Andrew Taylor Still.

1892 : Still întemeiazà prima scoalà de osteopatie americanà
"American School of Osteopathy" la Kirskville, Missouri, creând prima diplomà de medicinà osteopaticà ("D.O.Degree") diferità în mod fundamental de cea a medicinii clasice M.D.-Medical Doctor.
Astàzi în SUA, cele douà diplome sunt echivalente ca valoare. Osteopatia necesità aceleasi cunostinte de anatomie si fiziologie ca si medicina clasicà dar se distinge prin faptul  cà trateazà cauzele si nu simptomele bolilor.

Osteopatia visceralà
In aceasi epocà, în Suedia, THURE-BRANDT pune la punct o metodà de diagnostic si de terapie destinatà organelor abdominale si în special sferei genitale. Aceastà metodà cuprinde tehnici manipulative si exercitii musculare care tind sà restaureze sanàtatea zonelor profunde ale corpului. Metoda sa care permite evaluarea anomaliilor functionale este reluatà de un ginecolog francez STAPFER, apoi de Frantz GLENARD. Incà din 1970 osteopatia francezà integreazà aceastà metodà considerând-o drept osteopatie visceralà si ginecologicà.

1917 :  Marea Britanie - prima scoalà europeanà de osteopatie
Un discipol al lui Still, John-Martin LITTLEJOHN creazà în Marea Britanie prima scoalà de osteopatie din Europa, "British School of Osteopathy (BSO)", ai càror elevi vor permite ràspândirea osteopatiei în Europa.

1930 : lucràrile lui Louisa BURNS pe cobai
Aceste lucràri demonstreazà legàtura dintre perturbàrile relatiilor anatomice si  mecanica vertebralà. Aceste legàturi denumite "leziuni osteopatice" antreneazà reactii inflamatoare la nivelul diferitelor organe care corespund etajului vertebral respectiv. Cartografia acestor corespondente este stabilità pentru întreaga coloanà vertebralà.

1929 : Osteopatia cranio-sacralà
In Statele Unite, un elev al lui Still, William GARNER SUTHERLAND (1872-1954) dezvàluie în cadrul unei conferinte existenta la nivelul oaselor craniului si al întregului sistem fascial corporal al unei micromiscàri ondulatorii cu un ritm diferit de cel al miscàrilor cardio-pulmonare. Invàtàturile lui  au fàcut sà evolueze în mod considerabil tehnicile lui Still, aducând osteopatilor o finete deosebità în analiza micromiscàrilor din corp.
In felul acesta s-a nàscut din experienta a trei oameni: STILL, THURE-BRAND si SUTHERLAND, un sistem medical complet, complementar cu medicina clasicà. Osteopatia nu poate fi integratà în alopatie, ea nefunctionând decât în integralitatea ei si prin aplicarea unor concepte si tehnici îndelung exersate.

1939 : Publicatia de càtre Sutherland a càrtii sale: "The Cranial Bowl" ( "Bolul cranian").

1951 : Harold Magoun publicà biblia osteopatilor cranieni : "Osteopathy in the Cranial Field".

1950 : Societatea francezà de osteopatie este fondatà de Robert LAVEZZARI, un medic francez, format de un elev al lui Still.

1965 : Scoala francezà de osteopatie este creatà de Paul GENY, un kinetoterapeut francez, si de Thomas G. DUMMER.

1969 : Crearea în Franta, de càtre F. Peyralade si R. Quéguiner a "Société d'Etude, de Recherche et d'Enseignement Ostéopathiques" (SEREO), prima scoalà care a integrat conceptul cranian în cadrul conceptului osteopatic ca pe un program obligatoriu.

1970 : Viola Frymann, D.O.,F.A.A.O., în SUA, s-a consacrat tratamentului deficientelor neuromotorii la copii si dirijeazà "Osteopathic Center for Children" la Jolla. Datorità ei osteopatia cranianà a fost integratà în cadrul cursurilor de osteopatie din California. Exemplul sàu a fost urmat din 1982 de "Fondation Canadienne pour l'Enseignement et la Recherche en Ostéopathie" de la Montreal.

1970 - 2008
Osteopatia se ràspândeste în lume, apar numeroase scoli si organizatii profesionale. Prezenta ei devine inconturnabilà în peisajul medical mondial.